Oficiul Poştal al nervilor!

Este oficial, urăsc să merg la Poştă.

În trecut am mai declarat că evit pe cât posibil să merg la vreun Oficiu Poştal, dar azi am zis hai că mă sacrific şi merg cu o prietenă dragă care nu este din oraş să o ajut. Mare greşeală am făcut amândouă.

Toată aventura a avut loc la Oficiul Poştal de pe Gheorghe Lazăr. După o oră în care ne-am chinuit să aflăm unde este în sfârşit am răsuflat uşurate dar…de cum am deschis uşa să intrăm din partea mea s-a auzit un „WOW”. O coadă imensă ne aştepta. Nimic nou. Trei ghişee, doar unul deschis. Nimic nou. Că am stat 15 min. şi încă nu am ajuns la rând. Nimic nou. Că bâtrânii stăteau în picioare. Nimic nou. Toate aceste lucruri am reuşit să le trecem cu vederea şi să ne ţinem nervii cât de cât calmi. Ah…să nu uit să specific că i-a luat la una 5 minute să găsească o amărâtă de scrisoare.

Şi uite aşa trece timpul…prietena mea se abţine iar eu fac comentariile mele tipice care au mai destins atmosfera şi lumea mai radea, uitând că stau de 30 min la coadă. Dar gata…nu mai putem …mai ales că pe mine mă durea spatele iar prietena mea se tot gândea să nu stăm degeaba şi să ne trezim că trebuie să mergem în altă parte, aşa că ne decidem să ne ducem frumos cu paşi timizi la o funcţionară să îi punem o nevinovată întrebare. Dacă de acest Oficiu aparţine Calea Bogdăneştilor. Şi de aici nervii noştri care deja erau întinşi la maxim au cedat. De ce? Pentru ca funcţionarele care stăteau degeaba ne-au ignorat şi s-au prefăcut că nu ne aud, iar cele doua care erau la ghişee s-au comportat cu noi de zici că eram nişte…nici nu ştiu să descriu. HORROR!

Atunci prietena mea a zis „GATA”…pe scurt a cedat de tot şi credeţi-mă că ea este o fată care are foarte multă răbdare şi calm. Şi am plecat amandouă nervoase la maxim, cu nervii întinşi la maxim, şi după o oră de bântuit pe acolo tot nu am rezolvat nimic şi tot nu am aflat răspunsul la nevinovata întrebare…dacă Calea Bogdăneştilor aparţine de acel Oficiu Poştal.

Noi doua vrem doar să ştim…De ce s-au comportat aşa cu noi  când noi am vorbit frumos, pe un ton chiar jos şi timid, cu zâmbetul pe buze şi am stat şi la coadă 30 min? Era aşa greu să răspunzi la o amărâtă de întrebare?

VĂ MULŢUMESC ŞI VĂ MAI AŞTEPT!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s