Nivelul maxim de nesimţire a fost atins!

Ideea este următoarea...am nişte vecini grozavi...pardon..groaznici. Mă...rezist cât rezist dar am şi eu o limită. Oare care este gradul maxim de nesimţire permis în blocul acesta. Mereu am declarat că nu imi place să stau la bloc din diferite motive iar unul dintre acestea este că poţi să ai nenorocul să te înconjoare nişte fiinţe … Continuă să citești Nivelul maxim de nesimţire a fost atins!

Anunțuri

Oficiul Poştal al nervilor!

Este oficial, urăsc să merg la Poştă. În trecut am mai declarat că evit pe cât posibil să merg la vreun Oficiu Poştal, dar azi am zis hai că mă sacrific şi merg cu o prietenă dragă care nu este din oraş să o ajut. Mare greşeală am făcut amândouă. Toată aventura a avut loc … Continuă să citești Oficiul Poştal al nervilor!

“Indiferenţa ucide chiar şi clădirile” -Casa Mühle

Azi am trecut pe lângă o casă din oraş care săraca atunci când era tânără mă gândesc că era frumoasă dar acuma suferă de o boală şi mi-am amintit că am mai văzut peisajul acesta prin multe locuri în Banat (şi-n alte zone ale ţării) şi la altă casă din Timişoara -Casa Mühle. Un obicei … Continuă să citești “Indiferenţa ucide chiar şi clădirile” -Casa Mühle

Lacrima din tramvai!

Mergând spre Piaţa Libertăţii în "mirificul" -_- tramvai nr.2 am avut neplăcerea să fiu martoră la un sentiment trist. Fiind ca de obicei foarte aglomerat tramvaiul am stat in faţă, de unde puteam să vad tot ce se întâmplă în tramvai şi analizând lumea îngrămadită dintr-o dată privirea mea se opreşte. Lângă geam, pe un scaun … Continuă să citești Lacrima din tramvai!